bariere

mâinile mele te-ar fi sculptat ȋn ceaţă

redându-mi-te să mă acoperi
cu rana sărutului

“jos labele” urlă toate temerile

şi-n urmă, fărâmătura falangelor arată fuga

ochii te-ar fi ascuns

lăsând faldurile pleoapelor să-ţi acopere
rătăcirea trupului ostenit

“scoateţi-i ochii”, murmură disperarea

şi lacrimi se adună-n  cercuri obosite-n jurul lunii

buzele ţi-ar fi legănat visul

alungând toate spaimele-nchipuite
cu pecetea sărutului

dar cuvintele fac zid

apărându-te de inutilele trăiri

platonice drumuri zămislesc ȋn noapte

rătăcind calea dimineţilor