Sonata neterminata pentru o descompunere ratata (VI)

ochii rasturnati in oglinda, adulmeca
aerul obosit se desprinde-n fasii si atarna zemuind
peste tacerile cleioase impregnate cu resturi
zile stafidite, ore si minute seci
falange leproase curata coaja prafoasa
miezul mucegait rasufla sacadat
chircindu-se in ceata cocon
ultima agonie din care nu voi mai apare
-pastreaza-ti carnea si sangele
nu lasa putregaiul sa urce pe oase
atat am auzit si adieri usoare
imi spun ca aripile l-au dus tot mai sus
daca balenele isi poarta trena de cangi insangerate
eu ma tarai, strivit de toate ispitirile si nerostitele
ce s-au agatat de neputintele mele
pana cand vom esua intr-un vis inutil de pustiu