locul în care

neantul şi-a ridicat pleoapa grea, a oftat

şi m-a lăsat să mă strecor în lume

gol, fără de cuvinte

şi făr’ de-nceput

fiecare îşi duce crucea

căutând locul

din care a fost smulsă cândva

rădăcina

eu am văzut şi ştiu

eu am trăit locul în care

 visul germinează

eu pot să vă îndrum

dar ce folos

mâna se întoarce-n sine

cuvintele îşi mestecă tăcerile

şi văd durerea

care creşte

limpezind cerul

a primăvară

visele îşi iau zborul