joi, 6 februarie 2014

locul în care

neantul şi-a ridicat pleoapa grea, a oftat
şi m-a lăsat să mă strecor în lume
gol, fără de cuvinte
şi făr’ de-nceput
fiecare îşi duce crucea
căutând locul
din care a fost smulsă cândva
rădăcina
eu am văzut şi ştiu
eu am trăit locul în care
 visul germinează
eu pot să vă îndrum
dar ce folos
mâna se întoarce-n sine
cuvintele îşi mestecă tăcerile
şi văd durerea
care creşte
limpezind cerul
a primăvară


visele îşi iau zborul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu