scăldarea în minciună

locul meu e bine marcat

nici mai sus şi nici mai jos

ignorat de toţi ceilalţi

încât mă mir ca îl accept

mă chinui să fiu drăguţ

să nu mi se afle singurătăţile

mai spăl de bale un citat zen

mă amăgesc cu sclipiri inutile

şi uit să-mi iau la revedere

poate că fotografiile mele urlă

poate că tăcerile mele sângerează

poate că uitările mele nu sunt singulare

şi poate că nici eu nu mai sunt eu

dar cui îi mai pasă

această reţea mincinoasă

mă zideşte de viu

departe de-un cer plumburiu

şi plin de averse

departe de mine

poate că îmi voi găsi curajul

să spun că m-au învins

privirea căzută ar alerga printre voi

dar coroana mi-a alunecat zimţuind orizontul

iar mîinile ţin cu disperare piroanele

să nu mă piardă