zidirea in tăcere

eu sunt malul drept, tu eşti malul stâng

şi între noi şuvoiul neclar ce se cheamă viaţă

partea ta e rotundă şi caldă

vatră şi inimă

partea mea se pierde

într-o ceaţă de vis şi uitare

dacă n-ar fi fost şuvoiul să ne lege

fără poduri şi alte artificii

stau şi mă întreb când şi unde ne-am fi întâlnit

pentru ca fără albia ce-l poartă

ce rost ar mai avea malurile?

sau poate că viaţa

ne-a dat posibilitatea să fim noi

despărţindu-ne