a țese, țesere

cine poate crede ca Parcele si-au luat concediu

lasandu-mi toate foarfecele lor vechi

fiecare Ariadna asteapta la capatul firului

frangandu-si mainile cu disperarea muta a impietririi

si daca totusi labirintul…

sa te afli in centrul universului

si-n jurul tau, o increngatura  de fire, multicolore

de diferite grosimi si tarii

sa fii stapanul foarfecelor dar sa nu poți face nimic

sa ramai captiv acestei colivii de fire

pentru ca Parcele nu ti-au lasat si lista firelor ce trebuiesc taiate

si daca firul pe care tocmai il tai este al tau

sau al iubitei,

trecute, prezente, viitoare

si taindu-l sa nu ai dovada ca ai facut ce trebuia

si ca un fir nu-i inlocuit de altul

din care se tese altul

si totul se transforma intr-o panza multidimensionala

iar tu nu esti de fapt decat un nod de argint

intr-o mare multicolora

de arome fulguite

sau germinand

culoare

si daca totusi labirintul

creste din afara inspre inauntrul impietririi

cat le trebuie lacrimilor sa sape canal ?