duminică, 4 ianuarie 2015

locul fără coordonate


ori de câte ori viața te doboară
te târâi cu ultimile puteri
acasă
acasă este cuibul ascuns în adâncul sufletului
și drumul către el îl ști doar tu

ori de câte ori dragostea îți dă câte un ghiont
te strecori fâstâcit printre ceilalți
și te refugiezi acasă
acasă este locul în care poți plânge în voie
pentru că și dragostea își are lacrimile ei

ori de câte ori primești o palmă sau un sărut
iți porți cu demnitate însemnele
și odată ajuns acasă
te-întrebi ce ai făcut și mai ales
de ce nu e loc pentru astfel de efigii acasă

acasă este locul ascuns
în care te așteaptă fotoliul nostalgiilor
pianul șoaptelor desferecate
șemineul amintirilor și mai ales
acasă este locul fără coordonate cunoscute

când vine clipa despărțirii
închizi ușa acelui tainic loc
încui și pui cheia sub preș
și pleci/plângi
fără a mai privi înapoi


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu