Postări
ca sa calesti
fierul trebuie mai intai sa-l inrosesti la focul furiilor
si apoi sa-l
lepezi in tainita de gheata a-ndoielilor
si fierul ori se
caleste ori crapa
dar fier
fiind nu are lacrimi
copacul nu are
nevoie nici foc si nici de-nghet
el poate creste
frumos, drept si curat
mangaind cerul cu
dorul pamantului de inaltare
trecandu-si
sufletul prin lumina si ploi ca sa se curete
nu sunt nici fier
muncit, nu sunt nici copac maiestuos
sunt doar umbra
norului ce-si urmeaza stapanul
adunandu-i
sufletul in chiupuri de lut
framantate cu
lacrimile lui
dar daca Doamne
fereste, as fi fost eu fierul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu