luni, 15 februarie 2016

uitare



credeam că pomul nu mai ştie înflori
căci ramurile-i grele se rup a bătrâneţe
dar fu de-ajuns o zi cu degete senine
să-i spargă coaja-în care se-mbrăca

în fiecare an mi-am arătat dorinţa
de a-nflori, de a rodi, de-a da
chiar şi când nu purtam decât dorinţa
şi umbră slabă drumului eram

trăirile-au murit adânc în rădăcină
şi seva stearpă caută drum spre lumină
mi-e verdele acum o amintire
şi numai timpului îi mai găsesc vreo vină

voiam să-l tai dar o mlădiţă saltă către cer
poate că-i ultima dorinţă de-înălţare
să-l las să-şi moară verdele-n mister

căci locul cel ocupă e puţin şi nu ascunde o altă comoară

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu