vineri, 17 iunie 2016

când Dumnezeul din noi se face pământ, lumină şi vis


la început am fost noapte, sau mai bine spus întunecime
cuvântul mi-a adus pe buze lumina şi în suflet pacea şi liniştea zilei
dar cerul nu e făcut doar pentru soare şi lumină
el face loc norilor şi răsuflării neastâmpărate a vântului

parte din mine, se înfige rădăcină dorindu-şi sărutarea pământului
parte din mine se varsă, umplând văile uscate ale deznădejdii
parte din mine mă ridic la cer pe aripi de vis
şi-atunci mă trezesc plângând după tot ce-am pierdut

marea de greşeli unduie neliniştită în urmă
privind înainte, deşertul îndoielilor îmi arde retinacarnea pământului se desface aşteptând doar semnul
iar cerul mă îmbrăţişează, primenindu-mi speranţele

cine nu a gustat din dulceaţa morţii

nu poate înţelege pe deplin amărăciunea vieţii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu