semne

oare de ce mi se zbate pleoapa aripă?

e doar un tic maică

atât mi-a spus şi m-a luat în braţe

trecându-mă Styxul

am aruncat o ultimă privire zilei

dar soarele-i ascuns sub voal de ceaţă

şi cerul priveşte lumea prin orbita-i goală

din care se prelinge lumină bolnavă

mi-am întors capul să privesc noaptea

luna şi-a acoperit goliciunea

frăgezindu-şi paloarea obrazului

puţin indignată dar plăcut surprinsă

lumea-şi toarce zilele şi îşi ţese nopţile

eu îmi semăn stelele şi-mi astup tăcerile

urmele din faptul serii şi verdele primăverii

urmele, tăcerile, dorul şi uitările