lepădare

am obosit să mi se tot repete

cât de sărac sunt

cât de fără păduri am rămas

cât de fără pâraie şi râuri am ajuns

cât de străin sunt în propria ţară

şi cât de fără rost mai votez

puteau să ne spună că ne vor morţi

şi ne răsădeam, să creştem păduri,

ne plângeam, să umplem albiile secate

şi ne împietream să ne facem munţi

că ne-am săturat să tot fim câmpie

şi cer gol fără pic de încruntare

cred c-am să mă culc

în cuib gol de cuc

să-mi dorm veşnicia

şi nimicnicia

să-mi trăiesc uitarea

si să-mi mor visarea