viaţa

undeva, departe de mine, verdele sărută obrajii soarelui

amestecându-şi lacrimile cu văpăile inimii

urnele s-au desigilat şi începe numărătoarea

într-un orăşel din Spania, un autocar cu studenţi s-a răsturnat

în Franţa apele revărsate ameninţă istoria frumosului rozând temelia tablourilor

doua bărci cu emigranţi au fost recuperate din apele Mediteranei

pustiirea calcă victoroasă pe umbrele mânăstirilor de cetini

asistăm neputincioşi la schimbări climatice

şi cădem în extincţie

un ochi de sticlă, un dinte de viplă,

o tijă de-oţel, un amplificator pe timpan

şi-un by-pass, cam asta e tot ce mai am

în faţa mea, asfaltul uscat se crapă pentru a face loc verdelui

viaţa nu ştie ce e înfrângerea iar rostul ei este să înflorească