miercuri, 6 septembrie 2017

întrebări şi pustiu


eu când o să plec?
Duminică
şi când e duminică?

prietenul meu le încântă adresându-li-se suav Domniţă
şi toate, indiferent de vârstă cad secerate
iar răsuflarea urcă şi coboară asimptotic şi haotic
oare merită să încerc formula asta sau e doar vorba de intonaţie?

bucătăria răsuflă uşurată,
a suportat tot chinul naşterii fără blesteme şi eşecuri
aburi voluptoşi părăsesc scena unduindu-şi şoldurile
în timp ce noua jertfă jubilează inconştient

cuvintele, ele sunt cheia
daţi-mi un cuvânt şi un punct de sprijin
şi sunt în stare sa transform orice distopie într-o duioasă utopie
ce fac cu bâta asta? păstrez măsura, rima, ritmul

ciudat, o mare de tăcere pregăteşte naşterea unui tsunami
oratoria sălbatică ridică pereţi verticali
ce vor şterge totul în calea lor
pustiind şi anulând viaţa fără discernământ


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu