Scrisoare către Nora Iuga

noi nu ne-am întâlnit şi totuşi sunt cuvinte în care urmele ni se-ntâlnesc

aşa cum numai plaja şi cerul o mai pot face păstrându-le-n adâncul inimii

cuvintele tale defilează într-o lume a normalităţii cvasicunoscute

tăcerile mele noapte de noapte ies pe prispă şi aşteaptă perseidele

şi am fost noapte-n miez de zi şi-am fost cuvântul în pustiu

tu ai trăit toate poveştile pe care eu le credeam legende urbane

eu auzeam spaime şi credeam că trăiesc  cu adevărat toate poveştile

şi pe cand eu mă năsteam săgetând cerul cu un prim chiot

tu injurai birjăreşte nemernicia vieţii şi igrasia ce se căţăra pe faţa istoriei

şi-ai fost culegător de nestemate şi ceru-n taină mantie-ţi punea

cuvintele ne nasc şi nu se vor născute, ne-mbracă-n amintiri şi în tăceri

albastrul voroneţian îşi pleacă fruntea în faţa cerului şi a albastrului regal

pe harta lumii printre paralele sunt drumuri ce nu s-or cunoaşte-n veci

dar toate drumurile ce-şi găsesc un rost în lume au fost la început poteci

cuvinte suntem aşteptând pe umeraşe să îmbrăcăm ai iernii umeri reci 

plecând de la Blogstory către azi, cuvânt după cuvânt...