luni, 6 noiembrie 2017

moştenire


bunicul s-a ridicat drept din viaţă şi a plecat să hrănească alte vise
într-o altă lume departe de neostoirea bunicii
dar înainte de a pleca ne-a lăsat pecetea lui
un sărut mătăsos pe frunte
şi câte o şoaptă pe fiecare pleoapă

a venit apoi rândul tatălui care şi-a făcut ordine în cuvinte
şi mai ales în tăcerile prelungi după care s-a ridicat şi a plecat
departe de noi, departe de el cu rouă strânsă-n ultima suflare
dar înainte de a pleca ne-a sărutat ochii
şi ne-a pecetluit gura cu ultimul sărut

încep şi eu să-mi sortez sentimentele şi trăirile
îmi despart cuvintele în răsuflări şi verific zilnic corespondenţa
nici o invitaţie, nici un bilet aşa că stau şi aştept
dar mă sâcâie o întrebare:
ce-am făcut oare cu pecetea mea?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu