părere

astăzi am coborât în stradă
după ce m-am luptat două zile să-mi smulg rădăcinile
din apele covorului de vorbe ofilite
cerul tremura scuturat de o tuse convulsivă
şi nici pământul nu se simte prea întărit
strecurându-se printre ochiuri mâloase
oamenii alunecă printre minciuni şoptite
ferindu-şi buzunarele doldora
de singurătate
primei umbre grăbite i-am întins mâinile
pline de iubire
s-a întors mirată,
şi-a afundat mâinile în buzunare
şi a plecat grăbită mai departe
iubirea se scurgea printre degetele chircite
inutilă ca orice produs lucitor
îndelung expus
ochii alergau fără astâmpăr
oprindu-se în pieptul fiecăruia
povestindu-i disponibilitatea de-a asculta
şi de a îndrepta cutele durerii
dar umbrele îşi astupau urechile şi treceau mai departe ferindu-se
timpul meu se tânguia pe bucata de suflet rămasă
umbrele treceau fără să se uite unde-şi aruncau bănuţul uitării
ferecându-şi pleoapele să nu mai audă toaca uitării

mi-am luat puţinele vorbe rămase
adulmecând povestea nicicând spusă
şi-mpreună ne-am povârnit până la vadul trecerii
pescuind rătăcitoare sclipiri