lasă-mă să te iubesc

ai intrat, te-ai aşezat pe-un colţ
şi laviţa a-nflorit toată
îmbujorându-se

timpul încolţeşte-ntre pleoape
sunetul prelung al sirenei de ceaţă
ce taie noaptea în felii egale

m-am aplecat şi ţi-am spălat picioarele
cu trei dimineţi luminoase
ştergându-ţi drumurile cu uitare

tăcerile îţi lăsau urme pe obraz
strecurându-se printre suspine schiţate
de o amintire fugară

cuvintele, cochilii părăsite
se crapă şi se macină
surpându-se în adâncul spiralei

tacâmul inutil
taie ultima bucată de iubire
în părţi egale cu iertarea