rataciri...

Nu mă lăsa să plâng
Adună-mă la piept
Sunt roua de-nceput
Nu mă lăsa s-aştept

***

Istoria unui oraş ce se scrie pe cupoanele de pensie

***

Dumnezeu nu se ia la harţă cu tine, nu se înghesuie cu pumnii în tine, dar când vede că nu mai poate altfel Te ia de chică, te ridică până acolo unde îţi era locul de drept după care te lasă-n ale tale şi îşi ia faţa de la tine

***

de la revoluţia anticomunistă la revoluţia creştină: „şi ne vom înfrăţi cu Dumnezeu, căci suntem Dumnezei în cuget şi-n simţiri”

...iată se-arată vestitorii...

şi îngerii zboară şi-n hore se prind
lumina se naşte când bezna ating

***

viciul...blestemul de a te regăsi scris cu litere de foc în carne...

cât de purificatoare poate fi întoarcerea la primitivismul trăirii?

e vremea impozitului pe indiferenţă

***

să bem apa morţilor
îngropaţi pe pat de frunze