în spatele meu, cineva

pisica albă de lumină, mi se strecoară dimineaţa-n pat ca o fecioară
pisica neagră cât o noapte pe ziduri se prelinge într-o doară

întrebarea picură a rouă cutremurându-mă: cine oare îmi pândeşte tăcerea?
flacăra ce-mi arde-n suflet? trecerea ce-ar vrea s-o stingă?
toate spaimele se strâng în spatele meu,
armată tăcută de nopţi fără număr
ce-aşteaptă semnalul cu ochiul deştept
o taină e-n suflet şi-o spaimă în gură

un soi de abandon trufaş
ciopleşte-n carnea şi-n sufletul meu

am stat şi te-am privit tăcut
văzând cum întrebări plutesc în umbra pleoapelor lăsate

cadavrul solului tuberculos, ce moare acoperit de-asfalt fierbinte

un sâmbure de adevăr în marea-nvolburată de minciună