luni, 30 aprilie 2012
şi eu...
prima oară am învăţat să vorbesc //
şi lumea se-mpiedica în tăcerile mele //
scoţând rădăcinile-ntrebărilor //
apoi am învăţat să merg //
şi mă agăţam de privirile celor din jur //
ocolind cu grijă indiferenţa //
cu timpul am învăţat să tac //
iar ceaţa se prelinge pe umeri săpând tranşee //
în care se ascund toate mirările //
acum, mai nou, exersez uitarea //
cuvintele cad printre degete anchilozate //
şi undeva, în cimitirul vorbelor…m-aşteaptă… //
Etichete:
arata-ma umbra,
dialog..monolog,
Răstignind cuvinte
duminică, 29 aprilie 2012
fulguiri...
ultima realitate, un sir de cuvinte sparte//
literele-s moarte, gura-i un pustiu//
degetele-s vreascuri, nu mai stiu sa scriu//
esti realitate, am realitati//
moartea e o suma de identitati//
masca pentru iadul pe care il porti//
***
sun-a doaga si-a caverna, degetele s-au uscat//
inghitit-am pruncii-n fasa, nenascutii m-au uitat//
sub a lacului oglinda cruci ce-mi vesnicesc cuvinte//
o padure nesfarsita de trairi si de morminte//
Exerciţiu
Reinventând roata...
Mi-am înconjurat lumea viselor Cu cadavre, Să nu mi le fure careva. Şi le-am spus să nu se teamă Cât voi fi plecat. Şi-am fost, şi le-am găsit Tot mai sleite, Mai ostenite, Mai moarte. Treceam pe la fiecare Şi-i dădeam cu roşu-n obraji. Îi creionam buzele, Şi-i arcuiam cu negru Ochii goi. Zâmbeste! Dar strigătul Murea în gâtul plin de vată. Miră-te! Şi le-ntindeam buzele În cercul mirării, al smintelilor. Ochii nu se mai rostogoleau Reinventând cercul, Buzele nu mai stiau Să se toarne în rotundu-ntrebării În lumea mea Visele erau aidoma Mumiilor paznic.
Mi-am înconjurat lumea viselor Cu cadavre, Să nu mi le fure careva. Şi le-am spus să nu se teamă Cât voi fi plecat. Şi-am fost, şi le-am găsit Tot mai sleite, Mai ostenite, Mai moarte. Treceam pe la fiecare Şi-i dădeam cu roşu-n obraji. Îi creionam buzele, Şi-i arcuiam cu negru Ochii goi. Zâmbeste! Dar strigătul Murea în gâtul plin de vată. Miră-te! Şi le-ntindeam buzele În cercul mirării, al smintelilor. Ochii nu se mai rostogoleau Reinventând cercul, Buzele nu mai stiau Să se toarne în rotundu-ntrebării În lumea mea Visele erau aidoma Mumiilor paznic.
sâmbătă, 14 aprilie 2012
aprilie
cândva, literele îmi creșteau în carne, rănindu-mă; și-atunci
rupeam din ele oferindu-mă: luați și citiți, acestea sunt cuvintele mele
cu sentimente, trăiri, temeri și spaime
iar lumea trecea, fără să bage de seamă sfâșierea
apoi, cuvintele s-au uscat, frunze-buze murind ghemuite-n rigolă
zemuind a tăcere și a putred
și venea iarna-n suflet și gerul se cățăra până la bolta lacrimilor
viforând și-aruncând în jur așchii însângerate
acum, taina mugurilor nu mai sparge în ferestre
storurile tăcerii filtrează lumina iar sufletul se sbate despărțit de mierea trăirilor
timpul mușcă-n carne, cariind esențele
iar eu, scorbura inutilă îmbrac lumea în amintiri
rupeam din ele oferindu-mă: luați și citiți, acestea sunt cuvintele mele
cu sentimente, trăiri, temeri și spaime
iar lumea trecea, fără să bage de seamă sfâșierea
apoi, cuvintele s-au uscat, frunze-buze murind ghemuite-n rigolă
zemuind a tăcere și a putred
și venea iarna-n suflet și gerul se cățăra până la bolta lacrimilor
viforând și-aruncând în jur așchii însângerate
acum, taina mugurilor nu mai sparge în ferestre
storurile tăcerii filtrează lumina iar sufletul se sbate despărțit de mierea trăirilor
timpul mușcă-n carne, cariind esențele
iar eu, scorbura inutilă îmbrac lumea în amintiri
Abonați-vă la:
Postări (Atom)