şi eu...

prima oară am învăţat să vorbesc // şi lumea se-mpiedica în tăcerile mele // scoţând rădăcinile-ntrebărilor // apoi am învăţat să merg // şi mă agăţam de privirile celor din jur // ocolind cu grijă indiferenţa // cu timpul am învăţat să tac // iar ceaţa se prelinge pe umeri săpând tranşee // în care se ascund toate mirările // acum, mai nou, exersez uitarea // cuvintele cad printre degete anchilozate // şi undeva, în cimitirul vorbelor…m-aşteaptă… //