Reinventând roata...
Mi-am înconjurat lumea viselor
Cu cadavre,
Să nu mi le fure careva.
Şi le-am spus să nu se teamă
Cât voi fi plecat.
Şi-am fost, şi le-am găsit
Tot mai sleite,
Mai ostenite,
Mai moarte.
Treceam pe la fiecare
Şi-i dădeam cu roşu-n obraji.
Îi creionam buzele,
Şi-i arcuiam cu negru
Ochii goi.
Zâmbeste! Dar strigătul
Murea în gâtul plin de vată.
Miră-te! Şi le-ntindeam buzele
În cercul mirării, al smintelilor.
Ochii nu se mai rostogoleau
Reinventând cercul,
Buzele nu mai stiau
Să se toarne în rotundu-ntrebării
În lumea mea
Visele erau aidoma
Mumiilor paznic.
duminică, 29 aprilie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu