alegeri

în deşert, linia nemărginirii caută să se închidă

şi orizontul tot răsuflă uşurat

ca un vulcan liniştit după chinurile facerii

cine are urechi de auzit să audă şi să priceapă de va voi

drumurile m-au dus la malul cu florile

şi-am pornit lumea, mergând pe ape

uneori mai tulburi şi mai zbuciumate

alteori mai liniştite ca nefirescul început

cine vrea să-ncerce pescuirea minunată să-mi urmeze

templul mi se umple de spaime

şi toate ţipetele caută alinare şi molcomire

degeaba se pogoară îngerul tulburând apele scăldătoarei

căci nimeni nu mai alege,

limpezindu-şi iubirea de-aproapele

Duhul, el Duhul ce mai face?

în ultima vreme, tot mai des, îl văd numărând

iar numărătoarea nu mai bate ori poate că cineva umblă printre cercuri

şi stinge lumina ce le desparte

întunericul, cade smerit în genunchi

şi plânge

Doamne,  de ce această alegere?

fie dar voia Ta, căci nu eu şi nu voia mea zideşte temelia lumii

şi-adâncimile omului

şi-ntunericul ...