o gură de aer

viaţa, m-a aruncat din braţe şi mi-a spus: descurcă-te

mâinile lucrează ritmic, fără să ȋntrebe de ce şi cum
privesc ȋn jur:
oamenii respiră, râd, fac sex, mănâncă, dorm
mă adaptez şi-ncep să-i copiez
mănânc şi eu, respir cât de mult pot,
am ȋnvăţat să merg
să mint, să rănesc, să urăsc
şi poate că dacă aş fi avut mai mult timp
aş fi ȋnvăţat şi mai multe
reproducând conştiincios tot ce-am văzut
dar aşa, ţinând cont că-i deja noapte
ochii,
ȋţi caut braţele ţintuite
şi la adăpostul lor
mă strădui să-nvăţ ce-I iubirea