sunt momente când
viaţa se leapădă de mine
mă aruncă pur şi
simplu în apă
apoi îşi strânge
malurile şi pleacă
fără să mai
privească în urmă
braţele inutile
se duc altundeva
doar pleacă
şi-atât
apa mă-ncearcă
năvăleşte
ştergând toate mirosurile
sfărâmă buze,
sparge dinţi
cară cu ea
resturile
iar timpanele
cedează
lăsând sunetele
de capul lor
dar partea mai
rea
e că nici moartea
nu mă vrea
mă scuipă,
sâmbure spart,
amărui,
şi continuă să
mestece netulburată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu