duminică, 6 mai 2012

mai trist ca o prietenie moartă...



au fost şi vremuri când…

de piatră-am fost şi am iubit lumina

orbit de taina-i şi de-a ei căldură

izbeam în orice întrebare surdă

şi-n adâncimi de suflet mă cutremuram





în lemn, închis, treceam din cerc în cerc

şi carii decodau tăcerile rotunde

puteam să ard dar cu cenuşa-n suflet

printre cuvinte rataceam





de fier, ars în cuptorul vieţii

îmi scânteiau…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu