au fost şi
vremuri când…
de piatră-am fost
şi am iubit lumina
orbit de taina-i
şi de-a ei căldură
izbeam în orice
întrebare surdă
şi-n adâncimi de
suflet mă cutremuram
în lemn, închis,
treceam din cerc în cerc
şi carii decodau
tăcerile rotunde
puteam să ard dar
cu cenuşa-n suflet
printre cuvinte
rataceam
de fier, ars în
cuptorul vieţii
îmi scânteiau…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu