azi nu ma mai regasesc

mai spune-mi ca nu e realitatea mea

ciupeste-ma sa redevin iar simt
otrava-n valuri cucereste bastioane
deconectandu-ma de azi si aruncandu-ma-n abis

iubirea umbla-n zdrente si cerseste

o raza de speranta, dar uitarea
a ferecat ferestrelele si cerul
isi poarta mai departe-nstrainarea

un verde vegetal se scurge-n boabe

si fura sfera absolutului din noi
mi-e strada un pustiu in care vantul
ma spulbera ca pe o gramajoara de gunoi

soarele despuiat de-a sa lumina

strabate cerul obosit in van
pecinginea se-ntinde, roade-n ziduri
pamantul striga si se surpa-adanc in noi

tobele bat si-acopera stupoarea

cu care ochii se ascund in amintiri
nici moartea nu mai are suflu si putere
sa cearna-n suflete schiloade amagiri

frumosul cade secerat in santuri

parfumurile-s scrijelite in taceri
cu rogvaivul sters din amintire
sunt doar o umbra revopsita-n gri