departe
sunt de hoarda cu mainile manjite
ce-a
sfasiat perdeaua si a surpat zidireadeparte-mi umbla pasii ca sa-mi gasesc iertarea
dar zorile sunt triste cu pleoapele-nrosite
doar
frica mai incearca in brate sa ma tie
dar
spaima ploua-n ceruri gonind din ele sfintiicararea serpuita alearga in pustie
pornesc in sir morminte carandu-ne parintii
turbarea
inroseste lopata ce loveste
si
tipetele-alearga fecioare despletitepovestea cade-n tarna cu noaptea se-nveleste
si molima se-ntinde din trupuri putrezite
eu
nu ma regasesc in haita ce sfasie
din
trupul unui maine ce nu se vrea nascutprezentul se scufunda, tacerea voastr-aproba
din spaime si uitare un alt timp am facut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu