se pare ca Diogene a ars toata ceara lumanarilor
cautandu-ma, ratacita neghina-n nisip
toate vorbele au mai fost spuse, toate ideile au mai fost gandite
dar mereu ne e frica sa recunoastem ca suntem legati si dati
frumosului Narcis ce-si cauta un lac sa se-oglindeasca
cine mai are timp sa strige-n noapte:
“cred Doamne, ajuta necredintei mele?”
dar nici desertul nu mai pare a auzi strigatul in pustie
si totul se reseteaza: ctr-alt-del
libertatea este doar a celui ce tace si-n taina le face
toate neganditele, toate nedoritele
toate istovitele
cuvintele cauta omul potrivit caruia sa i se ofere
vestale fecioare cu ochi arsi de soare
si asteptare
-lasa-ma sa te cuprind, gandurile sa-ti desprind
sa le torc pe fus de vis, sa le tes in fir ales
sa croim din panza deasa
vorbe bune pentru casa,
sufletul si cugetul
sa-nconjoare stiutul
citind necunoscutul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu