Postări
pojghița amăgirilor se crapă
trecutul se clatină ridicându-se-n coate
mormintele se desprind îşi iau crucile-n spate
stol călător spre soare apune
amintirile nu mai spun poveşti
s-au strâns grămadă pe marginea visului
şi-aşteaptă-n tăcere sfârşitul
prescris pe hârtie cu-antet
chiar dacă mi-am băut frica până la capăt
tot mai sunt goluri de umput
rădăcinile sapă în aer
şi ploaia m-aşteaptă cu-un aer stătut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu