indemn - Initierea

ascundeti-va-n cuvinte

rezistati pana la ultima silaba

chiar daca unele sunt vulgare,

nepotrivite sau distructive

chiar daca ele dor,

ranesc

lasa urme

trebuie sa rezistati

pentru ca mai presus de cuvant

e doar iubirea

bine dar cuvantul nu ne-a fost dat

ca sa ranim

ni s-a dat pur, plin de iubire

iar buzele noastre

maculeaza, demoleaza, distrug

sunteti speriati

dar stiti si voi ca buzele

pastreaza dorul

si speranta

intregirii sarutului

prunc e doar un biet cuvant

dar cata puritate aduce

cu rasuflarea sa

concentrare – Initierea

am jucat un rol!

asa ar putea spune fiecare la momentul judecatii

numai ca cei mai multi mint

pentru ca nimeni nu le cere acest lucru

concentreaza-te !

subconstientul iti da cate un sut trezindu-te la realitate

si orizontul se comprima la densitatea unui punct

foarte volatil la stimuli externi.

concentreaza-te !

deschide-te si lasa lumina sa te patruda

pentru a face loc cuvantului…

ratacind prin camarile sufletului

descopar urmele cuvantului

si vad adevarul rostirii :

"cred Doamne, ajuta necredintei mele”

m-oi aduna din resturi de cuvinte

si carapace sufletului ii voi face

lasati-ma sa decantez esenta

ce-n lacrima-si plateste ortul

topindu-se in noapte

inevitabilul – inițierea

de obicei, la sfârșitul fiecărei situații limită

se produce inevitabilul.

acesta pare a fi o scufundare în răceala de moarte

a tăcerilor

sau în arderea de tot a vorbirii…

când carnea se cutremură

și sufletul vuiește

inevitabilul, ca orice sfârșit

pare dureros

dar de fapt el este

germenele eliberator al cuvântului

fără acest inevitabil

cum am mai putea găsi calea către sine

către lumea ce vrea sa te reflecte

reflectându-se pe sine însăși

în mii de paliere oarbe

chiar dacă nu sunt încă pregătit

știu că acesta se va produce

punând capăt tuturor incertitudinilor

voi fi cuvânt 

germinând alte cuvinte

confidente – Initierea

zidurile ma strang, camasi calcate

mirosind a proaspat, a apretat

ce flutura despartind zilele

impletite din fire razlete

peste noptile mele

covoare aspirate mereu si mereu

pana la lepadarea de fire

se asterne ca o pudra

spaima violului continuu

zilele mele

trecute prin filtrul rosu

se zbat sa scape din colivia

mult prea stramta

a tacerilor

pantaloni calcati,

asternuturi aspirate

amintiri filtrate

dincolo de mine, grilaj ruginit

viata isi face un make-up discret

cu putina ploaie, cu putin verde

cu putin asfintit

pentru ca nu-i plac stridentele

si nici abandonul

mereu intrebari – Initierea

vorbește despre mine,

asa cum nimeni n-a mai facut-o inainte

impreuna am crescut fata mica

lasand in urma

zile si nopti in care

ne ascundeam unul de celalalt

crezand ca putem uita tot ce ne leaga

dar pastilele presarate

ne dadeau posibilitatea sa ne regasim

de fiecare data

cine nu a strans noptile la piept

nu poate intelege tumultul zilelor si inutililul lor

in serile grele

deschideam fereastra

si lasam noaptea sa se strecoare

ca o amanta

in visele mele

incercand disperata

sa ma resusciteze

cat de multe mi-ai fi putut spune

daca n-ar fi fost zilele

care sa ne desparta

voi incerca sa rescriu povestea

lui Hansel si Gretel

ce lasa toate pastilele

sa lunece

pe gat

nasterea intrebarii - Initierea

cerul respira lumina strecurandu-si temerile printre nori

ce ma fac daca nu va fi indeajuns ?

dar tunetele ii dau de veste ca-i vreme de odihna

si poate de melancholie

pamantul se framanta nestiind ce sa mai pregateasca

ca sa multumeasca cerului pentru toate cate i le ofera

dar vezi din cutremurarile sale

ca temerile sunt doar ca aburii ce se risipesc alene

apele marilor si oceanelor vin sa legene visurile lunii

ce-si cauta oglindirea, facandu-se ca nu baga in seama cerul si pamantul

dar daca n-ar fi lacrima lor aburindu-se-n ceruri

nici pamantul n-ar gusta ploaia curatitoare

cuvantul se odihneste la picioarele celui ne-nascut

dupa lupta data sa desparta cerurile si pamanturile

ca sa faca loc luminii si ploilor si vantului si lunii

si sa lase soarelui puterea de a cerne mirari

mie, mie ce mi s-a dat de facut ?

pentru ca nimic din ceea ce fac

nu intra in curatenia unui cuvant

uitat in ploaie, abandonat prin noroaie

flash-uri

pe marginea buzelor sarate
umbra ulciorului sapa rana adanca

visezi ca te-mplinesti ca sanul mamei
ce-n somnul pruncului isi afla alinare

săpând în mine

fericirea nu creşte fără o lacrimă de bucurie

dar ca să o găseşti, trebuie să sapi

cât mai în adânc

până dai

de rostul lacrimilor

numai acolo, la izvorul lor

îl regăseşti

pe cel ce-a uitat

ce-nseamnă fericirea :

să ai picioare care te ascultă

maini care pot

şi ochi care răspund

vorbitelor şi nevorbitelor

să ai gură, nas, inimă

şi mai presus de toate să fii

căci degeaba ai dacă nu fiinţezi

fericiți cei ce plâng...

„Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine

Şi dacă mâna ta cea dreaptă te smintește pe tine, taie-o și o aruncă de la tine”

și pentru ca ochiul meu vedea cuvinte l-am aruncat

acolo unde toate vorbele pier lapidate

sub povara ignorantei

și pentru că pana mea deslușea umbra sufletelor

am rupt-o și-am aruncat-o de la mine

cu tot cu mâna neputincioasă

piciorul meu descifrează zborul

și pentru ca ratează de fiecare data pragul,

m-am aruncat lăsându-l sa exerseze ultima bătaie

vreascuri

testosteron

aduna-ma din cercuri si fa-ma iar patrat

sa nu ma faca viata un cersetor ratat

violul e legitim (zic unii uneori)

prefer sa mi se spuna ca sunt cu capu’n nori

mi-e sufletul in ceata si trupul mi-e sleit...

***

e o perioada a frustrarilor

luna-n cer se da  cu cercul

nori isi pudreaza nasul…

ziua marelui șlam a sosit

poti sa o faci, poti sa castigi, spune doar DA

si toata lumea va fi la picioarele tale

minciuna are picioare scurte

iar eu sunt omul lucrurilor marunte

si niciodata nu am pus soarele deasupra orizontului

ca sa pot fi scos de pe orbita

trebuie sa ma intersectez cu o masa stelara

de infinitate poetica

poate ca nimic nu este inchis definitiv intre limitele impuse

vara mea necunoscută

moartea vine cu gust de iarbă năpârlită la soare
make-up transparent de nor cumulus
și transpirație ușoară de tei
punctând momentul înserării

viața câștigă în fiecare an
turneul de grand slam
până când, inevitabil
pierde…

suferind de înjumătățită,
luna se cațără până-n vârful bradului
se oglindește în fereastră
clătindu-se în răsuflarea ultimă

viaţa în x şi 0...

cei mai mulţi pândesc rândurile, coloanele şi diagonalele

sperând să adune trei adevăruri câștigătoare

dar de obicei viaţa se scurge între 1 şi 0... sistem binar

cantonat între adevărat sau fals

negația fiind alungată 

demolarea piramidelor poetice

nu poate fi lăsată doar pe seama intemperiilor verbale

sau a secetei ce slefuieşte versurile arse

trebuie topit liantul

care ne ţine captivi în cuvânt

liniștea nerostitelor pregăteşte roirea

cuvintele ies să admire dansul nupțial al reginelor

fiecare rimă îşi va găsi locul

rostirea îşi va creşte viitoarele lucrătoare

ce vor decupa piramide de-ntuneric

casting

ce poti face cand te trezesti

intr-o multime isterizata nerabdatoare ?

indiferent in ce parte privesti

cineva este inaintea ta

si altcineva este in urma ta

esti la rand si astepti

sa vezi ce se intampla…

-am auzit ca suma e substantiala

-eu am auzit ca te face de nerecunoscut

-cine o fi norocosul ?

un murmur, un tumult, o vijelie

poarta intrebarea ce va decide castigatorul

"cum treci o camila prin urechile acului ?"

si zumzetul trece ca un tavalug

lasand in urma trupuri sfartecate, agonice

cu toate acestea tacerea mea e diferita

pentru ca am cusut urechea camilei

-tu esti alesul!

mai spuse regizoarea

ridicandu-se greu

sprijinindu-se in coasa