zidurile ma strang, camasi calcate
mirosind a proaspat, a apretat
ce flutura despartind zilele
impletite din fire razlete
peste noptile mele
covoare aspirate mereu si mereu
pana la lepadarea de fire
se asterne ca o pudra
spaima violului continuu
zilele mele
trecute prin filtrul rosu
se zbat sa scape din colivia
mult prea stramta
a tacerilor
pantaloni calcati,
asternuturi aspirate
amintiri filtrate
dincolo de mine, grilaj ruginit
viata isi face un make-up discret
cu putina ploaie, cu putin verde
cu putin asfintit
pentru ca nu-i plac stridentele
si nici abandonul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu