de obicei, la
sfârșitul fiecărei situații limită
se produce
inevitabilul.
acesta pare a fi
o scufundare în răceala de moarte
a tăcerilor
sau în arderea de
tot a vorbirii…
când carnea se
cutremur ă
și sufletul
vuiește
inevitabilul, ca orice sfârșit
pare
dureros
dar de fapt el
este
germenele
eliberator al cuvântului
fără acest
inevitabil
cum am mai putea
găsi calea către sine
către lumea ce vrea sa te reflecte
reflectându-se pe
sine însăși
în mii de paliere
oarbe
chiar dacă nu
sunt încă pregătit
știu că acesta se
va produce
punând
capăt tuturor incertitudinilor
voi fi
cuvânt
germinând alte
cuvinte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu