sfârşit de poveste

cartea pe care o citeşti

este viaţa pe care o scrii în timp ce-o citeşti

sau cum este scrisă de alţii fără a ţi se cere consimţământul

citeşti şi nu îţi vine s-o laşi din mână, amâni finalul lecturii

dar nu te poţi opri din citit şi nu doar că e fascinantă

dar e şi singurul lucru palpabil din toată utopia

pe care o citeşti...

uneori

te-ntorci să mai reciteşti câte o pagina,

să mai revezi câte un capitol

dar cartea curge în continuare târând clişee perimate

în goana ei

de ce se citeşte aşa de repede?

de ce pare ce-a mai frumoasă carte citită?

de ce literele se tânguie, paginile suspină şi carnea urlă?

sfârşitul inexorabil se apropie

cartea ta se va adauga miilor de alte cărţi de pe raft

cine mai are timp de lectura ei

când fiecare e ocupat cu propria lectură?

fiecare carte ar fi putut fi scrisă altfel

povestea ar fi avut altă finalitate

altă limpezime, alte personaje

dar asta e, a fost scrisă

şi-acum,

o ultimă pagină, un ultim paragraf

o ultimă suflare

un ultimul punct

şi totuşi,

a meritat citită