trupul meu, o necunoscută

acoperindu-mă cu voaluri de pudoare

m-ai ascuns, m-ai îngropat în uitare

America n-ar fi fost descoperită

dacă cineva n-ar fi aruncat busola

tablouri într-o expoziţie

cam la asta se rezumă viaţa

numai că nu toate trupurile

îşi găsesc vitrina, calea

iedera îşi înfige unghiile

încolaceşte trupul copacului

şi lasă verdele să-l legene

până la uitarea de sine

eu, un tablou neterminat

cu trupul curat, tânjind a verde

privesc coaja trecutului

ce crapă inutil a bătrâneţe

fiecare om inchide-n el o realitate