hercule distrofic

imi pare rau pentru tine, te-ai nascut prea tarziu

dar ca sa-ti pastrazi forma poti merge la sala

cei de sus au analizat si te-au iertat

au dat altora sa faca toate treburile murdare

asa ca nu mai sunt nici animale de prins

nici spaime de ucis

grajdurile au fost abandonate

dupa ce toate vitele si-au luat portia de libertate

iar firmele de salubritate igienizeaza si cosmetizeaza realitatea

taurii stau si chefuiesc uitand toate coridele

mistretii si-au facut culcus in poala legilor si sforaie multumiti

iar pasarilor stimfalide li s-au facut ratii si au dat la pace

in ziua de azi merele nu mai sunt la cautare

lumea consuma cafea verde, libarci si chimicale

pentru o silueta de vis sau pentru cresterea masei musculare

cat despre Cerber,

acesta a decis sa nu mai latre la luna

pentru ca oricum lumea in cetate e multumita

du-te hercule, ia-l si pe atlas cu tine si vedeti-va de drum

istoria asta a fost scrisa pentru oameni normali

eroii au fost... pacat de ei caci lumea uita 

timpul celor o mie de guri

armata intrebarilor s-a predat neconditionat

fara a mai astepta sosirea raspunsurilor

convinse de inutilitatea acestui demers

lumina se pregateste sa moara

surprinsa ca toata alergatura ei

nu a reusit sa biruie bezna

copacul tacerilor noastre

isi leapada cuvintele ofilite

iar rigolele se hranesc cu putreziciune

doar timpul, in slugarnicia lui

isi pleaca fata, ascunzand gura boita

din care mai picura sangele invinsilor

argus cel orb

eram spaima întrebărilor si multe au căzut

sperând sa scape neadormirii

dar sfinxul a uitat sa-mi spună ca exista un sfârșit

pentru orice creație

si ca nici măcar lumina nu scapă

din întunericul cimitirului

încet, încet, lumina ochilor se stinge

întrebările își fac semne strecurându-se pline de curaj

dincolo de numele meu plin de moarte

vârful cuvintelor mele

s-a tocit

săgețile ostenite cad

târând toată oștirea nerostitelor

în mocirla afuriseniilor

care ma mesteca

pe îndelete

as putea sa-mi arunc vocea

sa guste si ea putina libertate

dar cine îmi garantează ca voi mai auzi

măcar o litera legănată la sân

încălzindu-mi sfârșitul ?

pe trei carari…

se pare ca moirele sunt oarbe si nu stiu ce fac

una ma toarce, una ma deapana si cea de-a treia ma curma

zi de zi, si de fiecare data o iau de la-nceput, fara sa ma intalnesc

cu celelalte regrete

cand lana e buna. intr-una ma toarce

m-aduna din ceruri, din colturi de nori

si fara a mea voie in fir lung ma trage

iar fusul ma poarta mai mult prin noroi

cand lana e buna si firu-i de aur

ma deapana-n scule si-n cer e lumina

greselile noduri sub degete grele

in semne si-n piele se scriu pe-ndelete

ce-i mult e prea greu si-n taler atarna

prin foarfeci  ma trece cu-n ultim cuvant

un azi se sfarseste urmeaza-un alt maine

si-oi spune povestea in vecii de veci

departe de lume, departe de mine

lumina ma toarce si-n scul ma aduna

cuvantul mi-l curma-n stergare ma tese

n-am fost si nu voi fi eternul meu este