armata intrebarilor s-a predat neconditionat
fara a mai astepta sosirea
raspunsurilor
convinse de inutilitatea
acestui demers
lumina se pregateste sa
moara
surprinsa ca toata
alergatura ei
nu a reusit sa biruie bezna
copacul tacerilor noastre
isi leapada cuvintele
ofilite
iar rigolele se hranesc cu
putreziciune
doar timpul, in slugarnicia lui
isi pleaca fata, ascunzand gura boita
din care mai picura sangele invinsilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu