şi am privit cu ură

mă doare cumva ziua aia în care ne-am certat

de fapt, cuvintele chiar au fost puţine şi neînsemnate

le număram pe degete, mătănii uscate

între dorinţi şi mai uscate

îmi doream o privire curată, deschisă

dar dinspre tine, uşă întredeschisă

nu scăpau decât priviri prelinse, suspicioase

şi grele de...ură? de îndoială?

nu ştiu, dar ca să mă apăr

peste cămaşa morţii îmi pun zalele

şi oglinda îmi arată

schimonosirea irecuperabilă a sufletului

unde oare mi-am lăsat sabia iubirii?