sâmbătă, 7 mai 2011

am ajuns să zic

da, toată lumea se laudă cu memoria
fiecare îşi arată lungimea, lăţimea şi adâncimea ei
numai a mea e bicisnică,
ucigător de mică, scofâlcită şi inutilă
am s-o reneg!
mai bine fără decât cu stârpitura aia
uite: icsulică poate să reţină paragrafe şi citate întregi
sau fetele astea ale căror degete mangâie griful cât pentru trei partituri
sau doctorii care trebuie să ţină minte toate numele adunatelor pastile şi boli
pe când eu, nimic
mă rog, un nimic cu moţ
poate o culoare, o aromă cu iz de amintire
gustul amar al cuvântului
şi privirea furişată
Sfânta Lecitina
m-a uitat în braţele sfrijitului ăsta neamţ
furându-mi rând după rând şi pagină după pagină
toate cărţile citite
toate culorile amăgitor de vii
în carnea guaşei lor
mea culpa ar trebui să ţipe
târându-se în genunchi până la sângerare
şi trăgând toate lucrurile uitate
furate,
ascunse

pedeapsă:
în fiecare zi, cărămidă peste cărămidă
voi astupa fiecare fereastră, voi zidi fiecare uşă
voi sparge fiecare bec
până când întunericul mă va învălui depărtându-mă de ea
ca un uter primordial, ca o moarte fără uitare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu