şi a fost...

roşie se lasă pleoapa peste albul ce-nspăimântă
moartea-şi suflecă sutana îndeamnând viaţa la trântă

într-un fel, căzusem la pat
mă dureau toate zilele ce umblau jur-înprejur
trâgând de mine şi sfădindu-mă
pentru moliciune
şi-abandon în braţele boalei
(dar ele nu ştiau că mă lăsasem la vatră)

pe ce puneam mâna se scrumea
spulberându-se fără pic de suflare
iar apa ţâşnea abur din pământ
jelindu-şi părăsirea

mă târam după câte o frază
dar cuvintele se-ntorceau şi mă scuipau
apoi se-ascundeau prin mulţimea paginilor
fără să se mai uite înapoi

ochii s-au albit
file ce n-au trăit împlinirea cernelei
şi-au plecat să mă caute
pe lumea cealaltă, pe dinăuntru

degetele mele alunecă
pe o margine, filă ce se înfioară
şi literele cutremurate
mă poartă pe scuturi

jertfa a fost primită?
cărţile mi-au dat iertarea?
nu ştiu, dar măcar nu se mai feresc din calea mea