ţările

copilăria mi-am petrecut-o jucând ţările cu Ea
desenam un cer jur-împrejur
şi-aruncam cuţitul
jumătatea mică Ei, jumătatea mare mie
şi bucăţi de noapte şi moarte treceau la mine
împlinindu-mi împărăţia
adolescenţa a însemnat sărutări furate
şi şoapte agăţate
de crengi în noapte
când orele dor
de-ţi vine să spui:
mai bine să mor
tinereţea ţâşnea din mâini tremurate
cuţit împărţind timpul
iar jumătăţile erau tot mai egale
dureros de reale
răni prăduind la drumul mare
la maturitate am uitat de Ea, iar cuţitul înfipt într-un loc ruginea
inima bătea responsabil
clădind viitor durabil
din cărţi de joc
fără full, fără careu, fără noroc
chintă spartă
vârf inutil la mijloc
acum, nopţile se ceartă pe cuţit
ce-aşteaptă să fie iar azvârlit
să-mpartă locuri şi oameni şi timp
jumătăţi inegale
cele ce-mi revin tot mai mici
iară Ei tot mai mult, jumătate din ce în ce mai mare
cineva spunea că nu e bine să joci ţările cu Ea
pentru că-i hapsână şi ia ce şi cât vrea
îţi lasă-o fărâmă de aer e drept
şi-ţi ia şi pământul
te-ngroapă, te uită şi-ţi fură
urma ce-o laşi şi cuţitul cu care-ai jucat
ultima tură