console dezactivate

strada se întreabă cât o să mai suporte singurătatea paşilor furişaţi

şi teama lăptoasă care se strânge ca o sudoare pe fruntea ei

aerul primelor dimineţi se pierde cumva în adâncul amintirilor

trăite la alte standarde legiferate de tăceri

frică, teamă, spaimă totul amestecat într-un amorf hipnotic

cuvinte furişate, priviri agăţate, sunete captate

totul arătând spaima cultivată cu grijă

astfel încât sămânţa laşităţii să dea roadă bogată

lumea a uitat cum să comunice fără intermediari

şi omul este mai gol decât o conservă ruginită

în momentul în care l-ai deposedat de tabletă şi telefon

şi l-ai alungat din faţa ultimului calculator