şi lasă-mă să cred că-s iar copil
de ce te pregăteşti să mă alungi
şi braţele ţi-s crengi uscate in pădure
morţii mă dai ca pe un blid ciobit
fără să mă preţăluieşti mai bine
cu moartea m-am jucat de multe ori
pe preş în curte sau pe bănci prin parc
dar n-am intrat cu ea în discotecă
şi vieţii eu i-am fost părtaş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu