joc, joacă, jucării

când am ajuns în faţa porţii mi s-au dat să înghit pastila uitării şi siropul regretului

şi-abia apoi am fost dat afară în frigul vieţii să-mi caut echipa

din păcate, sau poate că aşa se obişnuieşte pe aici

regulile jocului trebuie să le descoperi singur

cel mai uşor am învăţat plânsul

şi rezultatele erau pe măsura efortului

apoi am învăţat târâişul

şi abia apoi silabele

cu tot spectrul cuvântului atârnând deasupra capului

dar din ceaţa primelor amintiri

deduc că orice noutate învăţată însemna uitare

şi o doză de regrete nostalgice

jocul de-a viața este inedit

în care plânsul alternează cu hohotul de râs

indiferent ce partener de joacă

şi din jucător ajungi jucărie

lăsându-ţi visele să îmbrace pielea moartă a bătrâneţii...

decrepitudinea te eliberează de orice efort

şi îţi dă posibilitate să cântăreşti

să determini momentul

când sclavul devine stăpân şi stăpânul animal

şi numai unul ţine cont de regulile jocului