Postări
încerc să uit şi
să mă fac uitat căci multul a ajuns puţin şi inutil
alungă Doamne
toată nerăbdarea şi toarnă-mi liniştea în sân ca să mă-adun
să strâng în pumn
tăcerea o pânză de păianjen
şi neştiut în
lume să mă pierd
cuvintele-mi
dispar în moara morţii
şi pulberea
o-împrăştii peste cel ce-am fost
pierdute-s urmele
ce le-am lăsat prin lume
iar numele se
sparge în cioburi fără rost
departe sunt de
tot ce-am fost până mai ieri
şi viitorul l-am
împrăştiat cu tot cu vise
trăiesc un azi
cât o eternitate
şi locul meu e-o
umbră pe pervaz...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu