duminică, 29 mai 2016

de-a valma

minciuna stă cu regele la masă
era o poezie spusă trist în vremuri triste
dar ea, e cea mai venerată-împărăteasă
şi toţi ar vrea s-o aibă aşezată-n cap de masă

cu laptele de mamă am supt minciuna
şi în minciună sufletul mi-am îmbrăcat
mi-aş fi dorit o zi fără minciună,
dar cum să ieşi în lume dezbrăcat?

în nopţi de iarnă, triste sau senine
îl aşteptam nerăbdător pe Moş Crăciun
dar din tramvaiul nopţii îngheţat şi gol
coboară doar fantoma unui Moş Gerilă

la şcoală-am învăţat că-n tot şi-în toate
e doar Partidul şi al său cârmuitor
ce-n dimineţi de toamnă mohorâtă

ne-îndeamnă să culegem roadele de pe ogor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu