marți, 3 mai 2016

sunt eu, o frunză dusă-n lume


de ce mi-ai dat puterea judecăţii ştiind că îmi voi ridica privirea căutându-te?
şi de ce mi-ai ascuns darul iertării şi m-ai lepădat în lume?
rătăcitor prin colbul drumului fără odihnă?

nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat
da, dar limba se zbate căutând scăpare
inima se chirceşte sub aspră apăsare
şi tâmpla se zbate a neputinţă   

iartă şi ţi se va ierta
dar mâna ştie numai urma biciului
şi-îndemnul laş al alungării

uitând însemnul milei şi-al iertării şi bucuria-îmbrăţişării

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu