plouă-te suflete-n Rai

ne-au terminat maică, ne-au secerat cu secerătoarea şi ne-au treierat cu treierătoarea

sămânţa au dat-o pe pustie şi rădăcinile ni le-au tăiat, le-au ars şi le-au aruncat

să nu se mai ştie, să nu se mai audă să ni se piardă nume şi urmă

aşa mă căina Buna în visul din urmă

şi lacrima ei mă spală, suspinul ei mă zvântă şi mă alină

şi pleoapa mi-o ţese cu palme de lumină

ortul maică să nu-l ţii până-n cele-împărăţii

să-l dai vamă-n prima poartă

că-alfel or să ne despartă

căpătâiul te-o-ndruma să îţi găseşti poteca

că-înainte cale este, mult mai lungă ca-n poveste

iar eu n-am cum să te-ajut, că mi-ar lua drumul prea mult

ţine drumu-o veşnicie păn-la dalba-împărăţie

şi cu neamul întregit, numai oase şi-un gând bun, ne-om scoborâ pe Pământ

să durăm temniţă urii şi dacă om mai putea, om vedea ce-om mai făcea