drumuri...

nu-ti fie teama,
drumul inca n-a mancat
decat tacute urme

lasati-l sa plece, sa-si vada de drum
nu-l tineti cu vorbele voastre dospite

e cartea nescrisa, in limba fugara
ce-asteapta stinghera la capat de drum
trecuta-i visarea ce-n ceata se pierde
iar drumul ma-mpinge-n uitare si fum

pornesc mai departe caci n-am statu-n fire
si-s frunza uscata purtata de vant
din mine se scurg cuvinte si semne
ce-n tristul noroi se sparg rand pe rand

pustiu este drumul si ceata pustie
un suflet ar vrea ca sa-si faca culcus
nimicul din fata ma toaca-ntre clipe
si golul il umple cu ce e de spus

in spate doar vantul rastoarna cuvinte
si verbul il scoate cu tot cu pamant
penita e moarta s-a rupt si creionul
si zace a cruce far de mormant